Anunturi Matrimoniale



Am crezut întotdeauna că fiecare om, în ciuda defectelor sau viciilor sale, are păstrat în suflet un loc curat şi-n locul acesta îţi au sălaşul sentimente sincere şi pure de iubire...

Am crezut dintotdeauna că împrejurările vieţii îşi pun amprenta asupra noastră ca oameni, ca persoane, ca fiinţe vii... Necazurile, suferinţele, decepţiile ne "modifică" structura sufletului, ne afectează modul de a simţi... ne trasează pe o linie diferită a existenţei... diferită faţă de ceea ce am fi visat sau faţă de ceea ce ne-am fi dorit de la viaţă...

Şi dincolo de toate am crezut, şi încă mai cred, în revenire, în recăpătarea acelei inocenţe pierdute, în recuperarea încrederii pierdute...

Totul ţine de deschiderea noastră, de nimbul de lumină arzând în candela sufletului, luminând colţişorul acela deosebit şi totuşi izolat al sufletului... Suntem oare în stare să privim din nou în ochi viaţa? Putem oare să îndrăznim să credem într-un nou început?

Uneori e nevoie să ne smulgem dintr-o lume de vise spulberate sau imposibile pentru a reuşi să privim în jur...

Dar în clipa în care ni s-a dat o şansă, ezitarea noastră nu e oare trădare? Nu trădăm atunci când nu dorim să mai credem?

Comentarii

^ Top