Întreabă orice burlac ce îşi doreşte de la un partener şi cel mai probabil vei auzi asta:
-
Vreau o persoană care să mă iubească. Nu vreau să mă simt de parcă
trebuie să mă schimb sau să "mă ridic la nivel" pentru a fi iubit.
Desigur, burlacii vor spune de asemenea că îşi doresc o persoană care să
fie atentă, loială, sinceră şi atractivă; dar în adâncul sufletului
lor, ceea ce îşi doresc cei mai mulţi oameni de pe Pământ de la
partenerul lor este, în primul rând, de a fi acceptaţi, apreciaţi şi
admiraţi pentru ceea ce sunt, fără nevoia de a se preface sau a fi
falşi.
Chiar dacă acest tip de dragoste şi acceptare necondiţionată
este dorit aproape în mod universal, nu se întâmplă foarte des. Desigur,
dacă ai avut mai mult decât un număr mic de parteneri, cel mai probabil
e că ai fost deja cu cineva care a dorit să te schimbe, a avut
aşteptări nerealiste de la tine şi ţi-a măsurat "valoarea" în funcţie de
cât de bine te-ai rdicat la standarde imposibile. Poate te poţi regăsi
în ceea ce au avut de spus aceste două persoane singure cu privire la
acest subiect:
Alina, 31 ani, asistent manager, Bucuresti:
- Am fost cu un
tip pe nume Cristi un an şi după trei luni am observat că tot încerca
să mă schimbe. Îmi făcea în mod constant "critici constructive" cu
privire la îmbunătăţirea carierei mele, pierderea în greutate, reducerea
timidităţii, obiceiuri alimentare mai sănătoase şi organizarea
apartamentului meu. Începuse chiar să îmi dea ponturi tip "îmbracă-te
pentru a avea succes" şi pentru a îmi schimba frizura. În final am
realizat că Joel avea o imagine mentală asupra femeii sale ideale iar eu
nu eram aceasta! Poate că încerca doar să mă ajute dar sfârşeam doar
prin a mă simţi rău cu privire la mine tot timpul.
Lucian, 26 ani, programator, Cluj:
- Lucrurile au mers
grozav între mine şi Ioana timp de şase luni şi relaţia devenea destul
de serioasă. Începuseră să mă obosească comentariile ei descurajatoare.
Îmi spunea mereu "De ce ai făcut asta aşa?" şi "Ai fi putut-o face mai
bine.". Evidenţia imediat orice făceam rău, sau cel puţin ce considera
ea greşit. Nimic din ce făceam nu era suficient de bun. În final m-am
întrebat dacă doream să trăiesc cu o astfel de persoană pentru restul
vieţii mele şi răspunsul meu final a fost "În nici un caz!".
Dacă
eşti o persoană ce doreşte să fie iubită şi acceptată pentru ceea ce
este, fii atent la "Cele trei C-uri" care pot transforma o relaţie cu
potenţial într-una acrişoară imediat:
Critica
Cei mai mulţi dintre noi suntem extrem de sensibili
la înţepătura cuvintelor dure, acuzatoare şi le simţim ca pe o
dezaprobare atunci când le primim. Remarcile critice trimit un mesaj
clar:
- Eşti incompetent, nepotrivit, inapt.
Există loc într-o
relaţie romantică pentru opinii şi sugestii ce pot duce la o schimbare
pozitivă? Desigur. Acestea sunt întotdeauna transmise cu graţie şi o
inimă deschisă. Critica, în schimb, îşi are de obicei rădăcinile într-o
atitudine strictă şi inflexibilă. Am putea trece cu vederea critica
ocazională dar atunci când aceste cuvinte ne sunt adresate în mod
frecvent, cea mai bună strategie este să scăpăm de ele.
Comparaţiile
Unii oameni îţi evaluează "valoarea"
verificând la ce nivel eşti faţă de alţii. Dar cine doreşte să fie
comparat cu părintele, ruda, prietenul sau - Doamne fereşte - fostul
partener al unui iubit? Să fii evaluat pe baza acţiunilor altcuiva nu
este doar insultător, ci şi inutil de vreme ce fiecare îşi are propriile
atuuri şi slăbiciuni, câştiguri şi pierderi.
Controlul
În fiecare relaţie - şi mai ales în cele mai
apropiate - doreşti libertatea de a fi în întregime şi în mod autentic
tu însuţi. Cu toate acestea, mulţi potenţiali parteneri doresc să îţi
controleze comportamentul şi gândirea din cauza propriilor lor
nesiguranţe. Daunele provocate zi de zi de un şef sau de o altă
autoritate sunt şi aşa suficient de mari şi chiar nu doreşti să fii
corectat şi direcţionat de către un partener romantic, o persoană care
ar trebui să îţi aprecieze unicitatea şi individualitatea.